Risipa alimentară reprezintă o problemă globală majoră, care afectează nu doar economia, ci și mediul și societatea în ansamblu. În România, această problemă nu face excepție, iar cifrele sunt îngrijorătoare și în creștere.
Date îngrijorătoare despre risipa din România
Potrivit unui raport realizat de organizația Dezvoltare Durabilă și Finanțare, în România se aruncă anual între 1,2 și 1,4 milioane de tone de alimente. Această cifră reprezintă aproximativ 30% din totalul alimentelor produse în țară. Cifra ridică problema risipei alimentare la rang de prioritate. România se numără printre țările cu cea mai mare rată a risipei alimentare din Europa.
Cauzele acestei probleme sunt diverse și includ toate etapele lanțului alimentare, de la producție și procesare, la distribuție și consum. În timp ce unii producători aruncă produsele care nu îndeplinesc standardele estetice sau de calitate, alții le distrug pentru a menține prețurile ridicate, iar distribuitorii și magazinele de retail aruncă produsele expirate sau supuse unei rotiri rapide a stocului.
Consecințele risipei
Această problemă are consecințe atât economice, sociale, dar și de mediu. În primul rând, risipa alimentară duce la pierderi financiare semnificative, atât pentru producători, cât și pentru consumatori. În plus, aceasta agravează situația celor care se confruntă cu probleme de sărăcie și lipsă de hrană, întrucât ar fi fost posibilă redistribuirea alimentelor aruncate. De asemenea, risipa alimentară contribuie la emisiile de gaze cu efect de seră și la poluarea solului și a apelor.
Soluționarea problemei risipei alimentare implică o abordare integrată, care să vizeze toate etapele lanțului alimentar. În acest sens, este necesară o cooperare strânsă între producători, procesatori, distribuitori, magazine de retail și consumatori. Sau dezvoltarea unor politici și programe care să încurajeze reducerea risipei alimentare.
Una dintre soluțiile posibile ar fi dezvoltarea unor programe de redistribuire a alimentelor care nu îndeplinesc criteriile estetice sau de calitate, dar care pot fi consumate în siguranță. Aceste programe pot fi derulate de organizații sau de autorități, care să asigure transportul și distribuția alimentelor către persoanele sau comunitățile vulnerabile.
Sursa: Digi
COMMENTS